Arhivele lunare: Decembrie 2013

Bastille, We Can’t Stop

Mă simt inspirată tonight. Îmi vine să dansez și să cânt. Așa e cel mai frumos, când ai o mie de probleme pe cap, când le dramatizezi oarecum și când îți rupi apoi puțin timp din timpul tău prețios să faci câteva lucruri dintre alea care te-ar face pe tine de acum doișpe ani mândru.

Chestia e îmi vine să renunț câteodată să fiu okay. Să renunț la eforturi. Nu mă refer la faptul că m-aș da peste cap ca să fac pe plac la tote fetili și toz băieții. Dimpotrivă.

Mă refer la efortul intelectual de colaborare cu sinele psihedelic aici. Știi ce zic, discuția contradictorie interminabilă. Analiiiiza, concluziiiiiile, sinteeeeeeza. Eseurile pe care ți le engramezi în cap din nou și din nou, pe care ai vrea să ți le audă și ceilalți ca să vază ce deștept ești tu, bă. Nimeni nu mai gândește așa mult, numai tu nu, nu?

Nu. Și asta mă termină, când îmi dau seama că e ca și cum aș încerca să cuceresc eu Bizanțul acum. Sunt cam cu 560 de ani în urmă.

În general vorbind, iubire.

Anunțuri

Let’s delay our misery.

Acum că am încheiat câteva socoteli mai vechi, aş putea (chiar aş putea!) să arunc o privire lipsită de paralelism a axelor vizuale asupra momentului „te zero”. Să-mi vorbesc, mie şi vocilor tăcute şi privirilor tâmpite dinăuntrul meu, şi să le comunic două sau trei axiome cu iz literaro-agricol.

Nu e important ce spun. Pot să vorbesc despre clonarea gândacilor, dacă asta vreau, şi  dacă îmi dau ideile pe mut. Mi se pare o comparţie simpatică.

Îmi aleg un fundal sonor intrigant, care să îmi facă imaginara audienţă să se destindă puţin (nu prea mult), şi totodată să mi-o rănească în orgoliul de meloman, ridicol şi caracteristic tuturor. Asta o faci şi tu. După ce i-ai tranşat puţin, poţi să îţi faci intrarea. Asta contează enorm. Prada, Alexander McQueen, Guerlain. Să le dai mind fuck, să ai diamante la gât şi în cap, să le priveşti papucii cu dispreţ. Metaforic vorbind. Ce naiba.

În continuare trebuie să înţelegi că eşti pe cont propriu. Că gesturile (ţine minte cuvântul, e esenţial!) te izolează în mod tragic, dragă. Când te perfecţionezi, te îndepărtezi. Asta e, oricum nu erai prea iubit nici când erai urât. Nu te mira, drept e că n-ar fi dat nici naiba doi bani pe tine când nu aveai aer de metempsihoză-solilocviu preeminentă.

După ce ai amuţit cafenelele, nu rămâne decât să accepţi principiile mele care şi-ar pierde tot farmecul dacă le-aş sumariza.

As far as I remember, they used to say you can control it. They say you can control yourself. They say you can take your destiny in your own hands and do whatever you want with it. Break it against the wall. Defy the stars. Swear their names. Fight your pride.

And guess what? No. No, you can’t. Some things are not meant to be, darling.

Fuck you, darling.

Idiot!