Bastille, We Can’t Stop

Mă simt inspirată tonight. Îmi vine să dansez și să cânt. Așa e cel mai frumos, când ai o mie de probleme pe cap, când le dramatizezi oarecum și când îți rupi apoi puțin timp din timpul tău prețios să faci câteva lucruri dintre alea care te-ar face pe tine de acum doișpe ani mândru.

Chestia e îmi vine să renunț câteodată să fiu okay. Să renunț la eforturi. Nu mă refer la faptul că m-aș da peste cap ca să fac pe plac la tote fetili și toz băieții. Dimpotrivă.

Mă refer la efortul intelectual de colaborare cu sinele psihedelic aici. Știi ce zic, discuția contradictorie interminabilă. Analiiiiza, concluziiiiiile, sinteeeeeeza. Eseurile pe care ți le engramezi în cap din nou și din nou, pe care ai vrea să ți le audă și ceilalți ca să vază ce deștept ești tu, bă. Nimeni nu mai gândește așa mult, numai tu nu, nu?

Nu. Și asta mă termină, când îmi dau seama că e ca și cum aș încerca să cuceresc eu Bizanțul acum. Sunt cam cu 560 de ani în urmă.

În general vorbind, iubire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: