Arhivele lunare: Februarie 2014

Sociale

Ei, în momentul ăsta am contact real cu realitatea. Simt pleonasmele din oamenii care mă înconjoară, intuiesc oximoroanele repetate care le definesc existenţa, observ repetiţiile de prost gust care îi caracterizează, pe care le neagă dar le dau, în acelaşi timp, senzaţia că suscită interesul celorlalţi. Al celor care sunt la fel de dezorientaţi ca şi ei.

Simt şi că frazele mele sunt prea lungi şi de multe ori le pierd sensul încercând să le îmbrac într-o formă care care cade în eroarea de a oferi, totodată, accepţie. Ideea asta este, de fapt, o analogie puternic fondată a traseului meu. Al nostru, să spunem.

De aia am senzaţia că îmi cad cerul şi blocurile peste umeri când mi se întâmplă ceva. Pentru că nu pot să îmbrac ceea ce mi se întâmplă şi, deci, nici blocurile sau stelele sau zidurile în figuri cu stil.